Fii la curent cu toate noutatile!

Facebook Twitter Google+

 

- It happens the same everywhere around the world. (The Yard)

-I was invited somwhere in the wold, by a friend, my friend make a lot of promisses. Promises which prefer to forget, now. He live in a house with several apartaments, with a shared courtyard. Since I am hosted here, and waith the promises come true, I see the same general dirt in the yard. - Time passes by working better. I said, and I grabbed with enthusiasm to clean. Gathering dried laves, collecting papers, sweep. A Lady , neighbour Lady, asked me, very surprised what I doing there . - Cleaning the yadr. I answered. - Because we get a lot of dirt in the house. - Yes she sayd. And she explained that the man who is responsable with cleaning dose not do his job. The inhabitants of the house will make a meeting, and they will solve the problem. This very ugly problem . - OK. I said, she left. While I cleaning the yard, I think what will happen now ? The man will be judjed, they will fire him . However, it is his duty. Or not ? I have collected numerous remnants of cigarettes, Ice cream papers, ...... Did we not have to respect the work of others ? - I asked myself. Why ?. 

- Maybe the man can not chase after everyone. And it looked like in the yard, is a competition. - Who throw more rubbish. It is easy to criticize, it is harder to help. For example: - do not throw trash in the yard. But, it is easier to judge . - This happen every day wherever in the world. We are different characters, but the same different caracters live worldwide, the only thing that is different is the country in which we live. Or where we come from. Richer country , or a poorer country. And it's good, they are poor countries, - We have forgotten how cleaning. They will do it. While I was cleaning, listening the album, The Wall (Pink Floyd and it fit well in the current situation.) I just remembered, my friend promises . - " Our home , our food , our work , life together ........." Yeah sure . Now my friend says he promised to much. In other words . Get out. Or , I 'm bored with this new toy. Thank God that we are not all the same. We are different characters. I have favorite quotes : - "Accept the things to Which fate binds you, and love the people with Whom fate brings you together , but do so with all your heart . " .... "Where I live if someone Gives you a hug it's from the heart . "...To tell the truth, I was very well tolerated in this house, I did not missed anything, for a time. Now my days are counted here, I think I've become an unwanted ghost. A sort trash. Why people do not understand, that promises must be respected. As a man's life may depend on promises. Those who are educated in the virtual world, forget the true world. - "Love all, trust a few, do wrong to none." - - I do not want to hurt anyone, especially my friends, my friend. I keep the pleasant memories. (Because it was. I was accepted and helped for a while. I must admit that. ) My friend wants to help me, even now. He'll tolerate my presence in the area. What great luck I have. Stupidity and reign are paid. I feel it now. - I continue to clean away, maybe I'll manage to clean, in my soul and in others soul. Maybe. But life will never forgive this fatal mistake, why I trusted my friend. Why ? - Because things are linked together, promise and trust. Okay, time to go, I do not accept any false help, and promises more. I'm going to clean in to another world.

 

Home »

DOCUMENTAR: Albert Camus, laureat al premiului Nobel pentru Literatură în 1957, 105 ani de la naştere

DOCUMENTAR: Albert Camus, laureat al premiului Nobel pentru Literatură în 1957, 105 ani de la naştere

DOCUMENTAR: Albert Camus, laureat al premiului Nobel pentru Literatură în 1957, 105 ani de la naştere
 

Scriitorul, jurnalistul şi dramaturgul francez Albert Camus a rămas cunoscut pentru operele sale care tratează tema absurdului, printre care ''L'Étranger'' (1942) şi ''La Peste'' (1947). A fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură la 16 octombrie 1957, potrivit https://www.nobelprize.org şi https://www.biography.com.

S-a născut la 7 noiembrie 1913, în Mondavi, în Algeria franceză. Tatăl său a murit pe front în timpul Primului Război Mondial şi scriitorul a fost crescut de mama sa care avea un deficient de auz.

A studiat filosofia la Universitatea din Alger. A fost membru al Partidului Comunist şi al Partidului Popular Algerian. S-a opus politicii de colonizare a Franţei. După debutul celui de-al Doilea Război Mondial, Camus s-a alăturat mişcării de rezistenţă franceză pentru a contribui la eliberarea Parisului de ocupaţia nazistă. La fel ca şi Jean Paul Sartre, Camus a publicat comentarii politice pe marginea conflictului pe întreaga durată a conflagraţiei, fiind un editorialist pentru ziarul ''Combat''. În 1945, a fost unul dintre puţinii jurnalişti occidentali care au condamnat folosirea de către americani a bombei atomice la Hiroshima. A fost un critic al teoriei politice comuniste, ceea ce i-a atras detaşarea de Jean Paul Sartre.

Contribuţia filosofică dominantă a operei lui Camus a vizat absurdul. Elemente de absurd şi existenţialism sunt prezente în scrierile celebre ale lui Camus. ''Le Mythe de Sisyphe'' (1942) expune în mod direct viziunea sa asupra teoriei filosofice a absurdului.

Născut algerian şi provenind din rândul poporului, Camus a adus o perspectivă proaspătă, diferită faţă de literatura franceză a perioadei, mai ales faţă de literatura metropolitană a Parisului.

Pe lângă romane, a scris şi a adaptat piese de teatru, fiind foarte activ în lumea teatrului în anii '40 şi '50 ai secolului trecut. A adaptat piese din Calderon, Lope de Vega, Dino Buzzati sau Faulkner. Pasiunea sa pentru teatru datează din perioada în care a fost membru al trupei algeriene de teatru L'Equipe.

Alte opere foarte cunoscute ale lui Camus sunt ''La Chute'' (1956) şi ''L'Exil et le royaume''.

În discursul de acceptare a Premiului Nobel s-a autodefinit ca artist. Din banii primiţi în urma premiului şi-a cumpărat o casă în Lourmarin en Provence.

La 3 ianuarie 1960 a pornit alături de un prieten cu o maşină spre Paris. O zi mai târziu maşina s-a izbit violent de un pom, iar scriitorul a murit pe loc. La scurt timp, într-o servietă a lui Camus au fost găsite paginile manuscrisului ''Primul om'', un roman care a fost dedicat mamei sale şi care a văzut lumina tiparului în 1994.

AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

2018-11-07 08:00:00
AGERPRES

Comentarii

Comenteaza la aceasta stire!